2010 a fost declarat de UNESCO „anul apropierii intre culturi” si Irina Bokova, actuala directoare generala a acestei institutii internationale, afirma ca acest an „a generat o serie de proiecte creative care demonstreaza puterea diversitatii culturale si a dialogului ca forte ale pacii”. Din acest motiv, Federatia Romana a Asociatiilor, Centrelor si Cluburilor UNESCO a propus si Muzeul Taranului Roman a acceptat cu multa deschidere, o expozitie care sa poata fi pusa sub egida acestui an UNESCO. E vorba de expozitia unui fotograf olandez indragostit de Africa, pe care o viziteaza de obicei anual, dar si de Romania, unde a fost in mai multe randuri, in mai multe orase, si unde a si expus in 2004, la Goethe Institut din Iasi.
Cu greu am fi putut gasi o manifestare in cadrul tematicii UNESCO propusa pentru acest an, in care sa poata fi intalnite expresii ale unor culturi atat de diferite, dar reunite de interesul cald, privirea inteligenta si sensibilitatea artistica a unui olandez cosmopolit, asa cum obisnuiesc ei sa fie de mai multe secole incoace.
Desi din punct de vedere istoric este greu de afirmat ca Romania si Africa s-ar fi influentat reciproc vreodata, o confruntare de fotografii realizate in Bucuresti, cu unele din Africa, mai ales din zonele rurale, astfel incat contrastul este si mai mare, conduce spre ideea diversitatii enorme a vietii umane de pe planeta Pamant.
Jeroen Bruggeman a fotografiat incet si cu atentie, folosind un aparat profesionist de fotografiat de ultima generatie, dar pe principiul celor din secolul al XIX-lea cu impresie pe placa de sticla si imagine rasturnata, aparat dotat aidoma celor vechi cu panza neagra si trepied. Aceasta tehnica, ce parea definitiv abandonata, produce negative cu multa informatie si ca atare de o mare claritate, redand cel mai mic detaliu. Impatimit de aceste detalii, Jeroen Bruggeman spune ca fiecare dintre ele are „propria sa voce revendicativa, ca si propriul mister, paradox sau vis”.
Artistul, altminteri un distins universitar in domeniul sociologiei si antropologiei, s-a format de unul singur ajutat la inceput de bunicul sau, Paul Citroen, cunoscut reprezentant al Bauhaus-ului si co-fondator al Noii Academii de Arta din Amsterdam. Prieten cu Kandinski si membru al gruparii artistice Der blaue Reiter, Citroen a fost din tinerete fascinat si de fotografia artistica, pasiune transmisa nepotului sau.
O alta influenta a fost exercitata asupra lui Jeroen Bruggeman de catre Eva Besnyö (1910-2002), artista nascuta la Budapesta, formata in atmosfera avangardei din Berlin, emigrata in Olanda in 1932 si supranumita in tara de adoptie „marea doamna a fotografiei”. Legat prin aceste doua mari nume direct de avangarda interbelica, perioada fasta si pentru fotografie, iar prin intermediul acestora de inaintasii din secolul al XIX-lea, Jeroen Bruggeman a invatat cateva mari lectii.
Lectia austeritatii mijloacelor de expresie, precum si cea a seriozitatii meseriei sunt cele mai vechi, iar din interbelic, mai ales din creatia Evei Besnyö, deriva interesul pentru aspectele cele mai obisnuite ale cotidianului. Imaginile sale sunt intotdeauna foarte cautate, rodul unei indelungate evaluari a subiectului, a redarii sale ca lumina (dozaje de expunere), a cromaticii (optiunea frecventa pentru alb-negru). Cand pline de un soi de cruzime, cand poetice ca expresie, cand clasice (frontale, cu o perfecta axa de simetrie) sau dimpotriva, novatoare in privinta unghiului, cand cultivand o nota de umor sau/si de notatie sociala, fotografiile lui Jeroen Bruggeman ofera o alta privire, foarte proaspata, asupra a ceea ce credeam a sti.
Expozitia poate fi vizitata pana pe 31 decembrie 2010, de marti pana duminica, intre orele 9:00 si 17:00, la Sala Oaspeti. Intrarea este libera.
