Primele reguli ale servirii ceaiului s-au infiripat, acum 1.000 de ani, odata cu aducerea ceaiului in Japonia, dar ceremonialul ceaiului a devenit arta abia acum 400 de ani, odata cu marele Sen Rikyu 1521-1591. Pana acum cativa ani, ceremonialul ceaiului in Romania era tinut de dna Kazuko, o japoneaza casatorita cu un roman, care organiza o data pe saptamana o intrunire cu doritorii si admiratorii culturii japoneze in scopul participarii la ceremonialul ceaiului.
Cum Kazuko a plecat, iubitorii acestui obicei de mare finete au trebuit sa practice singuri sau sa mearga in strainatate. Aceasta pana cand una dintre cele mai studioase eleve ale ceremonialului Cristina Comanac a auzit de Gabriel Caciula, roman crescut in SUA, care a absolvit cursurile celei mai mari scoli de ceai din lume: Urasenke, dar care s-a mutat in Belgia si a acceptat sa predea lectiile de ceai pentru studentii romani, cu nume de ceremonial Sōgan. Anul acesta, chiar in ziua participarii echipei Senso TV la ceremonial, s-a implinit un an de cand Sōgan vine si exerseaza alaturi de studentii romani minunatul ceremonial japonez.
Ceremonialul ceaiului, pe scurt, se desfasoara astfel: mai intai se servesc dulciurile, niste bomboane asemenea unei boabe de fasole. Intre timp, gazda amesteca planta de ceai sub forma de pudra cu apa fierbinte turnata peste ea (e un ceai scump, adus direct din Japonia), cu un pamatuf facut din fire de bambus, dupa care, prin gesturi ritualice, ii da primei invitate sa bea din chawan – bolul cu ceai care intotdeauna este intors cu ornamentele catre oaspete, iar cand bea fiecare oaspete isi cere scuze fata de urmatorul invitat, fiindca asa cere traditia.
Ceaiul e diferit de cel baut in alte culturi, seamana cu o spuma delicata de culoare verde, cu gust de planta tanara si proprietati revigorante, anticancerigene. Odata ceremonialul incheiat nu ne ramane decat sa spunem gazdelor Arigato!, sa ne echipam pentru strada si sa ne inclinam respectuos catre sen-sei zicand: Sayonara!
Alice-Claudia Gherman
