Cea mai cunoscuta voce din Romania, comentatorul sportiv cu care generatia mea a crescut, jurnalistul erudit care realiza cele mai interesante transmisiuni pe care le-am auzit vreodata. Un tip erudit, curajos, simpatic, hatru si o enciclopedie in materie de sport. Il ascultam comentand fotbal, pentru ca pe vremea generatiei de aur, meciurile nationalei erau pentru noi copiii inca un eveniment memorabil si de neratat.
Iubea caii, a fost campion de doua ori la sarituri, inainte de a deveni comentator sportiv. Asa ca atunci cand erau transmise de televiziunea nationala cursele de cai din tara sau din strainatate, tot pe el il auzeam.
Avea o voce minunata. De multe ori imi scriam compunerile sau imi faceam temele ascultandu-l comentand si ma inspira intotdeauna. Poate m-a vrajit cu vocea lui sau ma inspira curiozitatea lui si felul in care isi spunea povestile.
Poate si datorita lui am fost atrasa de televiziune. Era un om admirabil si un model de om de televiziune pentru mine. N-am intalnit un altul ca el.
A bucurat toata Romania cu vocea , povestile, transmisiunile, dragostea lui pentru sport.
Avea un fel de a te face sa asculti orice, fie ca era sportul tau preferat sau nu. Si un fel de a fi patriot, un fel de a vorbi despre sportivii romani, un fel de a ne face mandri de tara noastra.
Simplu, direct, fara patima, ca o datorie de onoare. Multumesc, Cristian Topescu pentru bucuria cu care ai transmis victoria Nadiei, pentru ca vocea ta va insoti vesnic acea imagine de neuitat.
Multumesc pentru toate meciurile si golurile Nationalei, pentru cursele de cai, pentru cursele de Formula Unu, pentru toate campionatele, victoriile si infrangerile, pentru toate povestile formidabile pe care le-am auzit de la tine.
Multumesc ca ai impartit toate astea cu noi, tara ta!
Text: Mihaela Moldoveanu
