Pictura lui naiva care l-a facut celebru pe toate meleagurile lumii si i-a adus apelativul de Badita Chagall, e o bucurie pentru ochi si pentru spirit. Felul in care sunt caricaturizati oamenii satului, cu obiceiurile lor, cu bunele si cu uratele, cu povestile si cu vorbele lor de duh, readuce natura umana in armonie cu lumea inconjuratoare. In satul lui Ioan Maric, oamenii sunt cum sunt si lumea e cum e. Nici mai buna nici mai rea. Recunoasterea adevarurilor despre natura noastra nestatornica si schimbatoare, constientizarea umanului in toate manifestarile lui frumoase sau mai putin inaltatoare, ne poate aduce linistea dupa care tot tanjim. Si Badita Chagall face asta. Ne pune in fata oglinda satului ca sa ne recunoastem si noi in personajele sale si sa scapam de toate infatuarile care ne imbie sa ne credem ai mai cu mot din tot satul sau macar de pe ulita noastra.
Camelia Tihon, o valoroasa instrumentista, care scoate divinul din orice instrument pe care pune mana si Nicolae Savu, creator de instrumente, ne-au incantat cu o bucatica de muzica de pe plaiurile acelea pe unde numai copacii si mioarele mai asculta asa ceva. Daca va intrebati cum suna sau ce mai pun mesterii populari in oalele, linguroaiele, ouale, camesile, dulapurile, picturile, papuselele…de ies asa frumoase ca toti banii nu-ti ajung sa le pretuiesti pe toate, dati fuga la un targ de sarbatoare si lamuriti-va. Pana nu dispar sau macar pana nu ne bate Pastele la usa! Sarbatori fericite!
Realizatori: Mihaela Moldoveanu
Oana Georgescu
