Andre Rieu, violonistul, compozitorul si dirijorul propriei Orchestre Simfonice Johann Strauss, se considera latin si emotional ca si romanii care vin cu miile la spectacolele sale.
Iubirea ca destin
Andre, Leon, Marie, Nicolas… Rieu. Atatea prenume frumoase, muzicale chiar si o singura mare pasiune. Muzica, valsul, Johann Strauss, iubirea, umanitatea.
Ce e extraordinar la Rieu?
Nu faptul ca e singurul nebun din lume, cum spune el insusi, care si-a facut o orchestra simfonica si nu una oarecare ci o Johann Strauss Orchestra, ceea ce inseamna ca iubeste valsul si-l adora pe Strauss. Pe care-l considera de neegalat. Desi valsul pe care l-a
compus Anthony Hopkins ( And The walz goes on) i-a placut enorm. Si nu numai lui. A fost un mare succes si o mare bucurie si uimire pentru intreaga lume.
Nu faptul ca are o orchestra buna formata din 50 de muzicieni.
Nu faptul ca spectacolele sale, prin scenografie, lumini si regie pot concura cu spectacolele celor mai tari trupe rock din lume.
Nici macar faptul ca Andre Rieu canta la o vioara Stradivarius ce dateaza din 1667.
Ce e atunci? Ce-l face atat de special, atat de iubit?
Curajul de a populariza muzica clasica. Iubirea pentru oameni. Intelegerea ca la un concert de muzica clasica nu e nevoie sa vii in smocking ca sa arati ca-ti place, nu e nevoie sa stai drept intr-un fotoliu rosu intr-o sala pretioasa si ca da, e in regula daca nu ai o cultura muzicala clasica solida.
La concertul lui Rieu poti sa mergi in blugi, sa asculti Shostakovich dar si propriile tale melodii traditionale (in semn de respect, orchestra lui Rieu canta melodiile specifice fiecarui popor), poti sa mananci, sa bei un pahar de vin in timp ce urmaresti spectacolul de lumini si muzica si ei bine, da, e in regula si chiar e de dorit sa te ridici de pe scaun si sa dansezi pana nu mai poti. Impreuna cu familia ta, cu prietenii tai si cu ceilalti, pe care nu-i cunosti. Da, in pietele in care canta Rieu, la mesele intinse ca la nunta oamenii asculta valsuri. Si mesele sunt pline. Si sufletele dau pe dinafara. Kalinka, Sirtaki, Volare, Ai si eu te pego, Ole Guapa, sunt doar cateva dintre momentele muzicale care ridica publicul in picioare. Si nu e oare nunta un ceremonial atat de pretios in viata omului. Un ceremonial e si concertul lui Rieu. La fel de pretios, cu doza lui de sacralitate.
Sa canti si pe stadion, inainte sau in pauza unui meci de fotbal, in fata a zeci de mii de microbisti si sa descoperi ca si lor le place valsul, trebuie sa recunoasteti ca e ceva.
Atmosfera pe care o aduce aceasta orchestra prin povestea diferita pe care o creeaza cu fiecare concert e absolut speciala. Muzicienii imbracati in smoching-uri de gala, doamnele din orchestra in rochiile lor de epoca, Rieu si Stradivarius, pregatiti… Incepe valsul….In fata lor, mii de oameni amutesc, apoi aplauda, apoi lacrimeaza, apoi canta impreuna, apoi danseaza, apoi se strang in brate, aplauda frenetic, nu vor sa mai plece, vor ca muzica sa continue la nesfarsit, vor ca olandezul sa valseze la nesfarsit, vor ca ceea ce simt atunci, bucuria si iubirea sa dureze la nesfarsit…
Si Rieu, Andre, Leon, Marie, Nicolas , Strauss, Stradivarius, cei 50 de muzicieni, si milioanele de oameni din lumea intreaga care i-au ascultat muzica, chiar asta fac. Canta, valseaza, fac totul ca muzica sa continue, ca valsul sa continue, ca iubirea, prin muzica, sa curga prin sufletele tuturor celor care-o asculta!
Acest material va este oferit prin programul Catena pentru Arta.
Realizatori: Mihaela Moldoveanu
Oana Georgescu
