In 1989 lua fiinta in Franta o asociatie de lupta impotriva Sida, care isi avea radacinile in miscarea ACT-UP, asociatia americana infiintata cu doi ani mai devreme , in 1987 de Larry Kramer.
Filmul 120 BPM aduce in prim plan acest grup de lupta pentru drepturile si recunoasterea celor bolnavi de SIDA, implicand recunoasterea si drepturile homosexualilor. Povestea acestui erou colectiv, grupul ACT UP Paris a impresionat criticii festivalului de la Cannes din 2017 si a obtinut , cu multe aplauze, Marele Premiu.
Ne putem intreba de ce o poveste de acum 30 de ani emotioneaza atat de mult publicul de azi. Pus in contextual miscarilor care zguduie societatatile pretutindeni pe glob, inclusiv in tara noastra, te poti intreba cum ar fi fost lumea de azi fara curajul nebunesc al acestor oameni si cum ar putea arata lumea de maine daca azi, mai multi dintre noi am avea acest curaj nebunesc de a schimba lucrurile care nu ne plac. Si daca sunteti curiosi, aruncati-va un ochi pe planul de lupta al acestui grup, pe lista lor de actiuni publice, pe felul diferit in care au ales sa protesteze si sa atraga atentia asupra drepturilor celor bolnavi de SIDA si veti intelege poate de ce noi , azi, reusim sa facem atat de putin.
ACT UP = proteste, legi noi, ajutor pentru cei bolnavi
Poate n-o sa aveti timp, asa ca o sa va citez aici doar cateva dintr-o lista foarte lunga. In 1991, protest la Senat impotriva a doua amendamente privitoare la transmiterea virusului HIV si delictul homosexualitatii. In 1993 si 1994, actiunile grupului au dus la inchiderea a cinci laboratoare care faceau teste de sange. Tot in 1994, se difuzeaza la tv primul spot pentru preventie, realizat de Act-up. In 1997, parlamentul voteaza un amendament care stopeaza expulzarea strainilor bolnavi. Dupa un lobby sustinut, Act-up reuseste sa convinga ca o taxa pe biletele de avion sa mearga intr-un fond de lupta contra SIDA. Pe 1 decembrie 2005, printr-un decret, Jacques Chirac anunta ca toate fondurile astfel obtinute vor merge catre UNITAID, organizatie infiintata cu aceasta ocazie, la care adera imediat Marea Britanie, Norvegia si Brazilia.
Azi, toate acestea ne par firesti. Ca si cum ar fi fost aici dintotdeauna. Dar iata ca dupa o lupta de aproape 15 ani, presedintele unei natiuni intelege si recunoaste aceasta realitate si alege sa faca un pas inainte. Acest grup si-a inceput lupta acum 30 de ani si a impresionat opinia publica, alta decat cea homosexual, noi, dupa 30 de ani, suntem inca in zorii unui inceput. Doar ca n–am inceput cu adevarat.
Cine vrea sa traiasca, sa vorbeasca!
Despre sexualitate si miscarile civice
Intr-un week-end cu filme bune, Oscar Week-end la Elvira Popescu, a fost proiectat in avanpremiera si filmul 120 batai pe minut. Dupa film, o discutie despre sexualitate a fost moderata de antropologul si sociologul Vintila Mihailescu. In interviul pe care ni l-a acordat si pe care o sa-l gasiti pe pagina de sanatate, intitulat Cui i-e frica de sexualiate?, profesorul Vintila Mihailescu marturisea ca este pentru prima oara cand participa la o astfel de dezbatere si ca acest lucru este foarte trist. Nimic mai adevarat. Nu vorbim despre sexualitate, o consideram inca tabu, cand societatile avanasate din jurul nostru discuta inca de la gradinita cu cei mici despre iubire, mariaj si copii. Unde suntem noi in aceasta lume care se cutremura azi de strigatele celor care nu mai indura abuzurile de niciun fel, vezi miscarea Times Up din America ? E o intrebare pe care merita sa ne-o punem fiecare. Si daca vrem cu adevarat o lume mai buna pentru copiii nostri, de ce sa nu incepem cu o discutie , chiar cu ei, despre ei si problemele lor…e doar o idee. Sau doar un prim pas. Si se stie ca orice calatorie incepe cu un prim pas.
Text Mihaela Moldoveanu
