Am fost de curand in acest loc, manata de curiozitatea starnita de povestea vietii reginei Maria – Mama ranitilor, si am descoperit acolo un colt de rai creat special pentru a-si trai iubirile o femeie indragostita de viata.
La inceput, pana sa ajung pe domeniul reginei, ma tot intrebam de ce a ales tocmai Balcicul, anticul Dionysopolis, dar nedumerirea mea a incetat odata ce-am patruns pe poarta gradinii din jurul palatului regal.
Am observat cu atentie fiecare detaliu, am citit toate informatiile de pe placutele puse la dispozitie de cei care au in grija domeniul, am privit marea, o prelugire fireasca a tabloului viu creat si am inteles, am simtit, ca numai o femeie care iubeste profund oamenii, tara, amintirile sau…un barbat, poate transforma atat de sublim un petec de deal in propriul univers.
Bineinteles ca putine s-au pastrat intocmai cu cele ce au fost candva, dar totul este atat de armonios incat nu te rupi nicio secunda din vraja: fiecare vila construita pentru membrii familiei sau invitati poarta amprenta personalitatii celui care o ocupa, cu denumiri inspirate din caracterul stapanului casei: Vila “Izbanda”, vila “Sageata albastra” sau “Cuibul Linistit”, sunt casute parca desprinse dintr-un basm.
Apoi alte si alte simboluri: Gradina lui Allah, Puntea Suspinelor, Raul Zeilor, cascadele, Templul Apei, Gradina englezeasca pe care a creat-o in amintirea copilariei ei fericite, Aleea vinului, Aleea secolelor, Gradina labirint si surprinzatoarea statuie a lui Mircea cel Batran ce domneste intr-o mare de flori, fac din Balcic un loc al visarii si al intoarcerii in timp.
La tot pasul gasesti in gradina locuri cu semnificatii mistice: Izvorul Sfant, Gradina Ghetsimani ori capela Stella Maris, construita in stil ortodox din respect deosebit pentru poporul sau, sunt marturii ale credintei Reginei Maria. Ea nu s-a daruit insa unui singur idol. Pentru a fi pe plac locuitorilor de diferite natiuni din micul sat de pescari ce era odata Balcicul, regina a combinat zidurile mediteraneene cu minaretul turcesc, cu acoperisul dobrogean, cu decoratiunile maure si cu icoanele ortodoxe, imbinand feeric cele patru mari credinte ale omenirii.
La Balcic, regina, ca o adevarata pacifista, a ingemanat toate religiile si culturile lumii, parca pentru a aduce un omagiu tuturor, pentru a multumi pe toata lumea si-a o impaca, si, desi ii curgea prin vene sange englezesc, desi cultura ei era universala, se vede lesne ca sufletul i-a devenit romanesc…
Pe romani i-a iubit, dovada fiind sacrificiile pe care le-a facut, de la casatoria obligatorie si pana la moarte. Poporul insa, nerecunoscator, i-a aruncat inima intr-o pivnita din Castelul Bran si inca nu si-a gasit meritata odihna.
In palatul ei de la Balcic, de fapt o modesta locuinta regala, pe peretii albi pot fi vazute fotografii ale reginei Maria si-ale copiiilor ei de sange albastru, incaltati cu opinci si purtand costume populare romanesti…sunt absolut tulburatoare, ca intregul Balcic de altfel.
L-am vizitat 3 zile la rand si de fiecare data mai descopeream cate ceva, un amanunt care te fascina, o priveliste surprinzatoare (caci toate potecile duc la mare), si rareori am gasit un loc care sa te incarce cu atata energie. Ore in sir daca ai fi strabatut domeniul, oboseala nu se ivea…dimpotriva, parca ai fi luat-o iarasi si iarasi de la capat si parca ai fi vizitat nu cateva hectare de vegetatie, ci pamantul intreg.
Nu este de mirare ca din netarmurita ei dragoste pentru Balcic, Regina Maria a cerut ca dupa moarte, inima ei sa ramana acolo…
Regina Maria a lasat lumii un loc in care ii simti in permanenta prezenta si chiar daca nu si-a aflat linistea acolo unde si-a dorit, ii facem loc inimii ei in inimile noastre!
R.P.
