Bhutanezii traiesc intr-un regat extrem de conservator si traditionalist, cu o monarhie constitutionala, unde regele Wanchuk face legea, iar schimburile economice si culturale cu alte tari sunt destul de restranse. Capitala administrativa a tarii e la Timphu (resedinta de iarna), in timp ce Phunaka este resedinta de vara a regelui. Ciudat este faptul ca micutul regat nu are armata proprie.
Populatia traieste din agricultura in cea mai mare parte. Oamenii isi duc traiul modest in armonie cu natura. Mananca sanatos din produsele proprii lapte, branza de vaca sau de yak (nu sacrifica animalele, prefera sa importe carnea), fructe tropicale, legume mai mult ori mai putin exotice. Gatesc cu mult orez cu sofran si chilli, beau ceai, cafea slaba si ara (un distilat de orez/grau, ceva mai tare decat sake-ul japonez). Tara lor este ocupata in proportie de 80% de paduri tropicale (la baza), de foioase si de conifere (spre inaltimi), restul constituindu-l pajistile alpine si masivii muntosi inalti de peste 7.000 metri. Neavand industrie, Bhutanul este o tara absolut nepoluata, cu ape limpezi si cer albastru, ori de cate ori vremea e frumoasa.
Plin de temple budiste, sate uitate de vreme, populate de oameni simpli si pasnici pentru care religia si inchinarea la zei reprezinta baza vietii lor, Bhutan-ul ti se pare desprins dintr-o alta viata. Cladirile institutiilor administrative ca si casele obisnuite sunt construite in stil traditional, din lemn si piatra puternic ornamentate, cladirile importate distingandu-se de celelalte printr-o dunga lata de culoare caramizie. In general casele sunt pictate cu ornamente florale, dragoni, tigri, dragoni cu cap de tigru etc. Fiindca in Bhutan cultul falusului este foarte puternic, adesea casele sunt “impodobite” cu reprezentari ale sale, despre care localnicii cred ca aduc bunastarea si fertilitatea in gospodarie.
Pe langa numeroasele palate si temple budiste pe care turistul sosit in aceasta tara le poate vizita in cadrul excursiilor organizate, un obiectiv care nu trebuie ratat este Cuibul tigrului/ Taktsang Dzong – manastire budista construita in 1692 langa pestera unde se zice ca a meditat, timp de trei luni in secolul al VIII-lea, Guru Padmasambhava (cunoscut si sub numele de Guru Rinpoche). Manastirea se afla la 10 kilometri de Paro, la altitudinea de 3.120 metri, adica se inalta la 900 de metri deasupra vaii Paro. Este construita pe un perete inalt de stanca, undeva la mijlocul masivului. Turistii nu au alta optiune decat sa urmeze drumul prin padure pana la un platou de unde pot admira Cuibul tigrului incastrat in stanca, iar apoi sa urce cele sase sute de trepte care duc efectiv spre Cuibul tigrului de unde se vede o imagine splendida asupra vaii Paro.
Alice-Claudia Gherman
