La una dintre cele mai apreciate si originale locatii din centrul Bucurestilor care scrie inca de la inceputul anilor ’90 istoria gastronomiei si a bucatelor traditionale romanesti s-a lansat un nou meniu cu retete uitate de 200 de ani.
Esenta acestui meniu propus de chef Nicolas Bodislav este bun, ieftin, sanatos si bio - a spus Laura Nicolau alias Kera Kalita, managerul restaurantului.
In numele traditiilor pur romanesti
Renumitul Chef Nicolae Bodislav si-a petrecut cea mai mare parte din timp in bucatarii de mai bine de 30 de ani. A fost bucatar la Capsa si Intercontinental, dar si-a exersat si si-a dovedit talentul si maiestria in bucatariile unor restaurnate exclusiviste din Germania.
Este si a ramas un iubitor si un promotor al meniurilor pur romanesti, pe care nu le-ar schimba si nu le-ar da pe niciun preparat international. Ii place sa le prezinte pe platouri somptuoase care impresioneaza prin prezentare, dar si prin gust. Asa s-a intamplat si cu ocazia prezentarii si lansarii noului meniu de la Jaristea, un meniu alcatuit din bucate si preparate traditionale vechi, undele de aproape doua sute de ani. In spate, la cuhnii se duce o lupta grea cu vechile retete romanesti, luate din caietele de zestre ale jupanitelor de acum un veac si lasate mostenire din generatie in generatie. Musacalele si pilafele Stambulului se concureaza cu subtilele sufleuri frantuzesti, iar copturile satioase ale nordului se intrec cu cofeturile si inghetatele Mediteranei. Zacustile si caviarul rusesc, maslinele de Volos si telemeaua muntilor Pindului se uita chioras la jamboanele afumate fie ele de zburatoare sau de ramator.… Scopul unei mese este asa nu fie numai o mancare de consumat, ci un loc de intalnire, in care sa apreciezi bunele maniere, unde sa povestesti sau sa inchei o afacere si mai ales sa te simti bine.
Am avut chibzuiala, rabdare si masura, asa mi-am realizat visurile ca la mesele noastre oaspetii sa serveasca o savuroasa mancare si vinuri de podgorie si sa admire arta. Pe mescioarele noastre, toate acestea sunt pregatite si aduse de cei 100 lucratori, carora le port un mare respect pentru tot ceea ce fac. De fapt, ei fac parte din aceasta istorioara a mea, deoarece nici o afacere din lume nu a rezistat timpului fara povestea ei – marturisea Laura Nicolau.
Scurta istorie…
Limba romana a mostenit cuvantul pod si sigur nu numai pentru interesul primar de strada pavata cu usi de stejar, dar si pentru ca toate intamplarile ce schimba cursul povestirii se petrec sub cate un pod la o raspantie; asa s-a intamplat cu Harap Alb cu Spanul sau mai bine zis cu avatarurile destinului. Asa a inceput si povestea de pe Podul Calicilor, cand intr-o zi a anului 1991 lenea cainilor vagabonzi a fost pusa la grea incercare si cineva a plantat chiparosi si oleandri si a redeschis un vechi stabiliment de restaurant la raspantia cu Ulita Gladiolelor… Desigur limba saraca a targovetilor nu a stiut sa spuna decat ca un om, o cocoana a reinviat spiritul saltaret al anilor nebuni si a deschis un cabaret al micului Paris. Iar nestiutul duh al Podului Calicilor a iesit de sub obroc si a innodat vechiul cu noul rug al timpului si noua Jariste a devenit o carciuma chic unde neamurile se preumbla spre descoperirea orasului si a pierdutelor obiceiuri.
Aceasta este povestea romantata a unuia dintre cele mai originale restaurante unde, datorita Laurei Nicolau si a echipei sale traiesti pe deplin atmosfera Bucurestilor de alta data. Iar cand totul este amplificat de aroma, izul, aspectul, gustul bucatelor traditionale gatite respectand retete foarte vechi, de mult uitate, dar deja regasite cu mare placere. Buctae dintr-o o cuhnie bogata si plina de mirodenii care au fost uitate si din cauza lipsurilor.
Joc in fiecare seara in rolul Kira Calita – spunea Laura Nicolau, spunand oaspetilor, majoritatea straini, cate o scurta povestioara din istoria Bucurestilor. Eu aduc in locanta atmosfera indepartata levantina, societatea civilizata si cumpatata de dinainte, dar des-coperita de mine in scriiturile lui Anton Bacalbasa, Ionel Teodoreanu sau Tudor Arghezi.
Realizator: Oana Georgescu