Explorand Etiopia

Pe cunoscutul explorator si fotograf Alin Totorean l-am intalnit acum un an, dupa ce se intorsese dintr-o expeditie solitara in desertul australian. Nu se afla la prima “abatere”. Cu un an inainte fusese de unul singur in desertul Atacama, iar cu sase ani in urma, a mers pe jos prin desertul Gobi din Mongolia. Acum l-am revazut pe Alin Totorean, intors din Etiopia.

O expeditie bazata pe proiectul sau de suflet, intitulat “Cunoaste-ti semenii!”, mai exact o calatorie in care Alin Totorean exploreaza viata cotidiana si spirituala a localnicilor din Etiopia, asa cum a facut-o si cu alte ocazii in Maroc sau in India.

In Etipoia, Alin Totorean a parcurs circa 150 de kilometri pe jos si 1.900 kilometri in total. A poposit mai intai in Lalibela (considerata a opta minune a lumii noi), localitate unde se afla 11 biserici ortodoxe, sapate in piatra, dintre care patru sunt monolitice. Aceste biserici s-au “nascut” dupa convertirea la crestinism a regelui Gebre Mesquel Lalibela, din dinastia Zagwe in secolul al XI-lea. Devenit eremit si retras in pestera, Lalibela s-a dedicat lui Dumnezeu si a poruncit construirea unor biserici sapate in granit, in localitatea Roha, azi Lalibela.

Din Lalilbela, Alin a urcat spre varful Abune Yosef, la 4.260 m altitudine, iar in drumul sau spre acest varf, exploratorul aradean nu a ezitat sa se apropie de casele localnicilor, sa ceara gazduire in ele si sa aiba ocazia sa vada la fata locului si pe propria-i piele ce inseamna saracia, dar si ospitalitatea, care sunt obiceiurile oamenilor din zona si cum este sa traiesti intr-o coliba alaturi de oameni si animale. S-a hranit cu arahide si stafide, dar si cu preparatele culinare locale. Spre exemplu, “Injera” care este un soi de lipie facuta din faina obtinuta din semintele unei plante numite teff, peste care se pune un amestec de linte, fasole, varza, morcovi, sfecla rosie ori cartofi, toate fierte. I-a ajutat pe bastinasi la muncile cotidiene, a tuns oi, a muls capre, pe scurt a experimentat viata etiopianului aruncat undeva intr-un loc pustiu, departe de civilizatie. Concluzia sa a fost una singura: “Oamenii cu cat sunt mai saraci, cu atat sunt mai ospitalieri si mai buni. M-au lasat sa dorm in colibele lor si mi-au dat mancare fara sa ceara macar niciun ban.”. La nevoie, in lipsa de orice alt adapost, Alin a dormit sub cerul liber.

Alice Claudia Gherman