Crearea stilului kabuki ii este atribuita lui Okuni, angajata a templului Izumo, care, inca din 1603, impreuna cu trupa sa alcatuita in marea majoritate din femei jucau schite vesele si dansau pe albia raului Kamogawa din Kyoto. Imbinand ritmurile dansurilor sacre din templele nipone cu muzica oamenilor de rand, Izumo no Okuni (Okuni din Izumo) devine prima dansatoare de Kabuki.
Multe grupuri de curtezane au inceput sa-l joace, noua forma intitulandu-se Onna-kabuki (kabuki feminin). In secolul XVII devine un spectacol de varietati jucat de trupe de actori amatori. De multa vreme kabuki este jucat numai de barbati, chiar si rolurile de femei numite onnagata. Rareori se fac exceptii…
Fiecare actor apartine unei familii de actori organizata ierahic. Dupa multi ani de ucenicie, acesta poate primi alt nume care este o recunoastere a statutului, valorii si al profesionalismului pe care le-a atins. Considerat o forma matura de exprimare teatrala, kabuki a devenit cel mai popular stil de teatru cu trei tipuri de spectacole: dansuri, piese pe teme istorice si de familie. Costumele, perucile si machiajul sunt alese potrivit rolului si temei.
Acestea depind de varsta personajului, de statutul social, de perioada istorica. Machiajul depinde de rol, cel mai cunoscut stil fiind kumadori, care seamana cu o masca (fardul de obraz este din faina de orez) si are vreo suta de variante. Daca ajungeti in Japonia, la Tokyo, Osaka sau Kyoto, trebuie sa vede?i un spectacol de kabuki. Cele populare, moderne unde predomia muzica si dansul, sunt pline de culoare si savoare.
Text si foto: Oana Georgescu
