Palatul Ghica, o perla ascunsa in uitare

Bucurestiul este incojurat nu doar de o intraga salba de lacuri asa cum ne-am obisnuit la geografie, ci si de un sirag de palate frumoase, multe date uitarii sau scoase din circuitul turistic in lipsa renovarilor. Un asemenea edificiu este Palatul Ghica. Povestea lui a inceput odata cu primul domn regulamentar la Bucuresti, Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842)(fiul marelui ban Dumitrache Ghica si frate cu primul domnitor pamantean al Tarii Romanesti -1822-1828 - Grigore Dimitrie Ghica).

Printre ramasitele Codrilor Vlasiei, pe malul drept al raului Cociovalistea, in satul Caciulati, domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica a hotarat in 1830 inaltarea unei resedinte de vara. Constructia a fost finalizata in 1834. Palatul si biserica, adaugata in 1832 erau incojurate de un frumos parc de 16 ha in care se regasea o minunata sera, doua fantani arteziene care racoreau vara oaspetii domnitorului. Cum domnitorul Ghica nu a fost casatorit si nu a avut urmasi, palatul a fost mostenit de sora sa Profira Ghica, casatorita Mavros, apoi Blaremberg. Fiicele Profirei: Maria si Irina au mostenit palatul si domeniul. Acestea fiind casatorite cu politicieni si diplomati importanti ai vremii percum Nicolae Fiilipecu si diplomatul Edgar Mavrocordat, au facut din Palatul Ghica un adevarat loc de intalnire pentru personalitatile vremii. Pe aici au trecut N. Iorga, I.G. Duca, Barbu Stefanescu Delavrancea si multi altii. In anii celui de Al Doilea Razboi Mondial, palatul a servit ca loc de refugiu pentru diplomatii Legatiei Frantei, iar comunistii l-au transformat in baie publica, apoi a servit pe rand ca sediu al comisiei cadastrale de la Primaria din Caciulati, a functionat ca Judecatorie Mixta Comunala, organizatie locala a Partidului Muncitoresc Roman si chiar sediu al securitatii. Din 1952 Academia Romana a transformat Palatul Ghica in Casa de Odihna si Creatie pentru scriitori si oameni de stiinta, pentru ca prin 1985 sa fie preluat de Gospodaria de Partid Snagov. In 1990, edificiul a revenit Academiei Romane care il are si azi in pastrare.
Din pacate, dupa 1990, la Palat s-au facut doar cateva lucrari de consolidare intre 1992 si 1996, nu si o restaurare serioasa de care ar avea nevoie urgenta pentru a fi trecut pe lista monumentelor istorice demne de vizitat in jurul Bucurestiului.