Cum rezerva de genii a lumii a fost deja consumata, noua, celor de azi, nu ne ramane altceva de facut decat sa privim “risipa” de talent a artistilor de demult.
In Roma nu m-a surprins doar cantitatea de arta pe metru patrat, ci si voluptatea cu care italienii traiesc Clipa. Niciun italian nu mi-a dat senzatia c-ar pierde vremea. Fie ca muncesc, se plimba sau savureaza o pizza, acesti oameni “infuleca” din viata si, privindu-i atent, intelegi de ce candva au fost stapanii lumii… artistice.
Asa se poate explica imensa mostenire lasata Romei de genialii sai artisti. Dintre ei ii aminesc aici pe Michelangelo, maestrul Renasterii italiene si pe Bernini, unul dintre cei mai insemnati artisti ai Barocului.
Cand privesti “Pieta”, “Moise”, “Fantana celor patru fluvii” sau Piazza San Pietro, ai impresia ca e nevoie de zeci de ani pentru a da “viata” unui bloc de marmura.
Se spune ca, atunci cand Michelangelo a sculptat celebrul sau “David”, aflat in Museo dell’Accademia din Florenta, maestrul dormea doar cateva ore pe podea, neputandu-se desparti de opera sa.
Si iata cum trecand prin Muzeul Vaticanului, Muzeele Capitoline, prin zecile de basilici sau, pur si simplu, prin micutele piete ale Romei, te simti strivit de maretia mintii omenesti si un gand nu iti da pace: oare daca n-ar fi existat Biblia – sursa de inspiratie a artistilor din perioadele pline de grandoare ale artei plastice italiene, – cum ar fi aratat astazi Roma?!
R.P.
