Si asta pentru ca, paradoxal, la Sapanta, cimitirul (care este situat chiar in mijlocul comunei, langa biserica parohiala) nu mai este un loc al plangerii, ci unul al oamenilor care privesc moartea cu zambetul pe buze. Inscriptionarea pe cruci a vorbelor de duh, care de multe ori ironizeaza momentul mortii persoanei ce a trecut in nefiinta, a inceput in anul 1935.
Atunci, pentru prima oara, sculptorul Stan Ioan Patras a cioplit pe o cruce un vers al unui epitaf. De atunci, localnicii au intrat intr-un fel de „cursa” a epitafelor, care au dat cimitirului de la Sapanta o „culoare” aparte. Astfel, „cimitirul vesel” s-a transformat intr-un punct de reper din nordul Maramuresului, despre care vorbeste cu mandrie si cunoscutul cantaret de muzica populara, Gheorghe Turda.
