Aflat in cladirea unde functioneaza acum Palatul de Justitie, Tribunalul Militar International de la Nürnberg, a fost inaugurat pe 18 octombrie 1945 si si-a inceput activitatea pe 20 noiembrie in acelasi an, atunci cand au fost judecati 24 dintre cei mai importanti membri ai conducerii politice, militare si economice a Germaniei naziste, acuzati de crime impotriva umanitatii. Au mai fost inculpate si 6 organizatii criminale.
Procesele de la Nürnberg au durat 4 ani si s-au constituit intr-o serie de evenimente care au monopolizat atentia intregii lumi. Ideea crearii Tribunalului International a apartinut Moscovei inca din octombrie 1942.
Prim-ministrul britanic Winston Churchill a fost initial impotriva, caci considera posibila condamnarea criminalilor nazisti fara a fi investigati si judecati. Guvernul provizoriu al Frantei si apoi SUA au sustinut ideea infiintarii tribunalului, decizia a fost luata, dupa care au fost elaborate normele pentru judecarea crimelor comise impotriva umanitatii, definitie stipulata in Principiile Nürnberg,
document creat ca urmare a procesului.
Uniunea Sovietica a dorit ca procesele sa se desfasoare la Berlin, dar in cele din urma s-a optat pentru Nürnberg din cateva motive: era localizat in zona americana, in acel moment Germania fiind impartita in patru zone de ocupatie, Palatul de Justitie era spatios si unul dintre putinele edificii ramase intacte dupa bombardamentele armatelor aliate, iar in plus avea si o…inchisoare incapatoare. Intrucat fusese gazda congreselor Partidului Nazist, alegerea orasului Nürnberg avea si
o valoare simbolica prin insasi transformarea lui in loc de judecare a conducerii acestuia. Fiecare dintre cele patru tari, Rusia, Franta, Marea Britanie si SUA, a dat cate un judecator principal si un loctiitor, precum si procurori.
Procesele de la Nürnberg au initiat miscarea pentru stabilirea imediata a unei instante penale internationale si elaborarea codurilor penale internationale, conducand in cele din urma la adoptarea Statutului Tribunalului Penal International.
Text si foto: Oana Georgescu
