In istoria umanitatii, poetii au fost adesea cei care au strigat in gura mare adevarul. N-a fost intotdeauna bine primit. Si nu e nici astazi, cu atat mai mult cu cat auzim tot mai des de ceva vreme ca traim in epoca post-adevar.
Dar ce inseamna asta mai exact? Ca traim intr-o minciuna? Ca adevarul de ieri nu mai e suficient astazi? Ca ne-am fabricat un nou adevar care sa ne slujeasca mai bine? Multe intrebari pe care poate vi le-ati pus. Poate ati gasit si raspunsuri. Poate stiti care este adevarul care va ghideaza viata si sunteti impacat ca faceti ceea ce trebuie si duceti o viata exemplara. Sau poate nu stiti. Poate va intrebati ce sens mai are poezia azi cand auzim ca nimeni nu mai citeste. De ce sa educam copiii daca doctoratele si diplomele se pot obtine foarte usor? De ce sa ne intereseze ce se intampla cu semenii nostri daca si noi traim uitati de cei care ne conduc? De ce si mai ales cum putem scapa din aceasta retea de intrebari neplacute? Poate raspunsurile lui Andrei Craciun, izvorate din experienta de scriitor bine cunoscator al naturii omului, cu bunele si mai ales cu relele ei, or sa va surprinda. Poate macar or sa va faca sa radeti. Sau va vor pune pe ganduri. Sau vor starni o discutie. Ceea ce am si intentionat cand am inceput aceasta serie de interviuri. Ce-ar fi sa mai discutam intre noi si despre problemele nementionate? Cu un pic de umor. Si cu onestitate.
Text: Mihaela Moldoveanu
