Replika este un centru de teatru educațional, angajant, comunitar. La început au fost trei. Au găsit un loc și au început să construiască un spațiu. Care să includă oameni, povești, probleme și soluții. Își scriu propria istorie reflectând la timpul prezent, la cine suntem și cum ne îmbogățim constant unii pe alții. Printr-un proces continuu de educație. Replika susține accesul gratuit la orice manifestare culturală.
De la fabrica de conserve la fabrica de povești
Ca reper fizic, Replika se situează pe strada Lânăriei din București. Cândva, pe-aici trecea apa Lânăriei, unde femeile spălau lâna, pe care o atârnau apoi în copaci la uscat. Apoi, pe la 1890, strada a fost canalizată, dar apa Lânăriei mai iese din adâncuri când plouă tare.
Tot cam pe atunci, Mihail Ștefănescu se mută din Râmnicu Sărat în București și își adaugă numele Grivița.
În 1903, se construia pe strada Lânăriei prima fabrică de pălării italo-română. Iar pe la 1920, este atestată ''Mihail Ștefănescu Grivița, Societate Anonimă Română pentru fabricațiunea conservelor alimentare și a ciocolatei'', considerată cea mai mare întreprindere de acest gen, cu instalații și dotări performante.
Rapoartele de activitate ale fabricii atestă faptul că în anii 30-40, exportul se extinsese până în America de Nord.
Vineri, 11 iunie 1948, fabrica și toate celelalte imobile care îi aparțineau lui Mihail Ștefănescu Grivița au fost naționalizate.
Între 1960 și 1990, spațiul a găzduit o secție a fabricii Flora. Din 2005 până în 2008 fosta fabrică de conserve s-a transformat în fabrică de baloane.
În 2014, actorii Mihaela Rădescu, Viorel Cojanu și Vlad Rădescu pun pentru prima oară piciorul aici și găsesc spațiul potrivit pentru o întreprindere artistică.
''Când am intrat în spațiul ăsta, mă rugam să-mi placă, să fie în sfârșit locul visat! Și așa a fost! Ușa metalică, lemnul, cărămizile din sticlă, înălțimea și mai ales lumina. Lumina. Acoperișul avea un luminator uriaș. Afară era soare și razele soarelui cădeau prin el într-un fel atât de artistic încât mi-am zis în gând: gata, Replika are unde să stea. Are casă! Ușa, lemnul, cărămizile au rămas. Luminatorul, nu. În locul lui sunt acum reflectoarele''. Acesta este un fragment din spectacolul ''Pe ce stăm '', scris de Mihaela Michailov și Radu Apostol, în care este povestită istoria locului.
Pe 13 februarie 2015 are loc deschiderea oficială a Centrului de Teatru Educațional Replika. O altfel de fabrică. De povești, care sunt rezultatul unor investigații artistice întreprinse de membrii fondatori, voluntari și colaboratori. Poveștile sunt transmise apoi publicului prin mijloace de expresie specifice teatrului.
Replika, misiune și viziune
Radu Apostol s-a alăturat primilor sosiți, în 2015. De atunci, cercul s-a lărgit și alți artiști s-au alăturat proiectului. Mihaela Michailov, Gabi Albu, Silvana Negruțiu, Katia Pascariu, Elena Găgeanu investighează, scriu, pun în scenă, primesc spectatorii și țin spațiul curat și primitor.
Misiunea lor este ca artiștii și cetățenii activi să dea o replică problemelor comunităților. Poveștile adunate de ei s-au concretizat în piese despre teme care sunt încă greu de vindecat. Fenomenul migrației motivate de sărăcie, abandonul, educația sexuală, mamele adolescente, școala românească, violența, abuzurile de tot felul.
Toate acestea și multe altele sunt puse în scenă cu imaginație și creativitate.
Prezentarea faptelor, a problemelor, fără părtinire și prejudecăți duce la conștientizare, acceptare și găsirea de soluții. Numai vorbind despre ceea ce ne doare putem ieși din cercul suferinței. Prin mijloace specifice, artiștii ne întind o mână care mângâie în loc să lovească. Prin stimularea empatiei, a compasiunii, a toleranței și a înțelegerii naturii umane în toată complexitatea ei.
''Credem că arta comunitară poate înnobila societatea, fiecare om se naște un artist, are o poveste care merită transmisă și este un pedagog în continuă formare'', aceasta este viziunea Replika.
Accesul la spectacolele Replika este gratuit.
text Mihaela Moldoveanu
