Nu m-a uimit foarte tare ca Tim Robbins a venit in Romania sa ne uimeasca, intr-o noapte de Sanziene , cu Visul lui Shakespeare, pus in scena cu prietenii si colaboratorii de la Actor's Gang. Poate si pentru ca Romania e un taram nou pentru creatorii de pretutindeni, muzicieni, actori, regizori, ceea ce Festivalul de Teatru de la Sibiu ne arata cu prisosinta in fiecare an.
Si nu e doar un taram nou, o piata de desfacere pentru cultura,
Romania are o incocenta si o curiozitate pentru nou si pentru valoare.
Si cand spun Romania ma refer desigur la un grup de oameni, grup care e
in crestere. Inca. Revenind la Tim Robbins, m-a uimit mai tare faptul ca
el s-a dus la liceu ca sa faca teatru, sa regizeze si sa scrie piese.
Soarta i-a intins o mana de ajutor prin castigarea unei auditii si asa a
ajuns actor. Un calcul simplu l-a facut sa ramana. Ar fi castigat mai
multi bani ca sa-si finanteze setea de teatru decat daca ar fi livrat
pizza. Dupa cum ne-a marturisit, la inceput nu l-a interesat calitatea
programelor tv in care aparea sau a filmelor. Cu timpul insa, daca
sunteti familiari cat de cat cu activitatea cinematografica, lucrurile
s-au schimbat. Inclin sa cred ca teatru l-a ajutat in acest sens. A
inceput sa pretuiasca un scenariu bun si un rol bun care sa lase o urma
in mintea privitorilor. Pendularea intre cele doua lumi, a filmului si a
teatrului nu are cum sa fie usoara.
Romania are o incocenta si o curiozitate pentru nou si pentru valoare.
Si cand spun Romania ma refer desigur la un grup de oameni, grup care e
in crestere. Inca. Revenind la Tim Robbins, m-a uimit mai tare faptul ca
el s-a dus la liceu ca sa faca teatru, sa regizeze si sa scrie piese.
Soarta i-a intins o mana de ajutor prin castigarea unei auditii si asa a
ajuns actor. Un calcul simplu l-a facut sa ramana. Ar fi castigat mai
multi bani ca sa-si finanteze setea de teatru decat daca ar fi livrat
pizza. Dupa cum ne-a marturisit, la inceput nu l-a interesat calitatea
programelor tv in care aparea sau a filmelor. Cu timpul insa, daca
sunteti familiari cat de cat cu activitatea cinematografica, lucrurile
s-au schimbat. Inclin sa cred ca teatru l-a ajutat in acest sens. A
inceput sa pretuiasca un scenariu bun si un rol bun care sa lase o urma
in mintea privitorilor. Pendularea intre cele doua lumi, a filmului si a
teatrului nu are cum sa fie usoara.
Pe Tim Robbins l-a ajutat insa sa-si pastreze mintile laolalta si
sa nu cada de pe cerul cu stele hollywoodiene unde l-au plasat premiile
si simpatia publicului. Filmul insa se face dupa reguli prestablite, de
producatori, directorii de studiouri, investitori, regizori, etc. In
teatru insa, Tim a descoperit libertatea de a-si da singur masura
valorii.
sa nu cada de pe cerul cu stele hollywoodiene unde l-au plasat premiile
si simpatia publicului. Filmul insa se face dupa reguli prestablite, de
producatori, directorii de studiouri, investitori, regizori, etc. In
teatru insa, Tim a descoperit libertatea de a-si da singur masura
valorii.
Teatrul te obliga la sinceritate. Expunerea actorilor, intimitatea
publicului, momentul specific in care se joaca o piesa, transforma o
productie de teatru intr-o amintire placuta sau neplacuta. La fel si
filmul. Cunoscand toate acestea, Tim Robbins si-a facut o socoteala.
Simpla in aparenta. Imi imaginez ca pentru a ajunge la aceasta ecuatie
simpla, a fost nevoie de mai multe adunari si scaderi, de sondare a
inconstientului, de extragere a esentei din multitudinea de experiente
de viata, de lupta cu demonii succesului si de acceptare a adevarului
simplu si complet. Ca sa nu va tin in tensiune pana la sfarsitul
filmului, va dezvalui formula matematica ce constituie motto-ul dupa
care Tim Robbins isi ghideaza creativitatea si o transforma in produse
artistice. Si aceasta este diferenta dintre 100.000 de oameni care
privesc un film mediocru pe care il uita in secunda urmatoare si 1000 de
oameni care privesc o piesa de Vis si nu o mai uita niciodata! Ca sa nu
se sperie de diferenta dintre aceste doua numere care poate parea
uriasa la prima vedere, Tim Robbins priveste catre un vis. Visul lui
este acela ca intr-o seara de teatru, intr-o clipa ca oricare alta, unul
dintre spectatori va fi atins pe vecie de magie si peste ani va dori sa
creeze ceva asemanator si peste alti ani cand va fi intervievat , va
marturisi ca a fost inspirat intr-o seara de trupa Actor’s Gang.
publicului, momentul specific in care se joaca o piesa, transforma o
productie de teatru intr-o amintire placuta sau neplacuta. La fel si
filmul. Cunoscand toate acestea, Tim Robbins si-a facut o socoteala.
Simpla in aparenta. Imi imaginez ca pentru a ajunge la aceasta ecuatie
simpla, a fost nevoie de mai multe adunari si scaderi, de sondare a
inconstientului, de extragere a esentei din multitudinea de experiente
de viata, de lupta cu demonii succesului si de acceptare a adevarului
simplu si complet. Ca sa nu va tin in tensiune pana la sfarsitul
filmului, va dezvalui formula matematica ce constituie motto-ul dupa
care Tim Robbins isi ghideaza creativitatea si o transforma in produse
artistice. Si aceasta este diferenta dintre 100.000 de oameni care
privesc un film mediocru pe care il uita in secunda urmatoare si 1000 de
oameni care privesc o piesa de Vis si nu o mai uita niciodata! Ca sa nu
se sperie de diferenta dintre aceste doua numere care poate parea
uriasa la prima vedere, Tim Robbins priveste catre un vis. Visul lui
este acela ca intr-o seara de teatru, intr-o clipa ca oricare alta, unul
dintre spectatori va fi atins pe vecie de magie si peste ani va dori sa
creeze ceva asemanator si peste alti ani cand va fi intervievat , va
marturisi ca a fost inspirat intr-o seara de trupa Actor’s Gang.
E un vis frumos, cred ca toti artistii au acest vis si ce e frumos e
ca fiecare dintre noi poate avea un astfel de vis. Pentru ca fiecare
dintre noi poate fi o sursa de inspiratie, mai ales cand visul e colorat
in egala masura de umanitate, frumusete, creativitate, dragoste,
inspiratie, munca si un pic de nebunie. Si ca sa inchei asa cum o face
si zanul fermecat in finalul piesei lui Shakespeare, binecuvanti toti
aceia care rad si plang de fericire sau de durere, cei care iubesc, cei
care indraznesc, cei care viseaza, cei care se lasa inspirati si cei
care creeaza o amintire pentru unul, zece, o suta sau o mie de oameni!
ca fiecare dintre noi poate avea un astfel de vis. Pentru ca fiecare
dintre noi poate fi o sursa de inspiratie, mai ales cand visul e colorat
in egala masura de umanitate, frumusete, creativitate, dragoste,
inspiratie, munca si un pic de nebunie. Si ca sa inchei asa cum o face
si zanul fermecat in finalul piesei lui Shakespeare, binecuvanti toti
aceia care rad si plang de fericire sau de durere, cei care iubesc, cei
care indraznesc, cei care viseaza, cei care se lasa inspirati si cei
care creeaza o amintire pentru unul, zece, o suta sau o mie de oameni!
va urma
text Mihaela Moldoveanu
