Baby sitter in Romania lui 2011

Dorim o bona pentru bebelusul nostru nazdravan. Sa fie tanara, vesela si sa iubeasca mult copiii. Este un anunt simplu al unei familii in cautarea unei bone, cerintele par extrem de clare si de simple. Si totusi. Lucrurile nu stau chiar asa. Am fost la una dintre numeroasele agentii de babysitting din Bucuresti si am constatat ca nu oricine poate deveni bona, dupa cum nu orice bona poate fi potrivita pentru o familie.

Psihologul agentiei, Simona Balaita ne-a declarat: “Chiar daca o doamna si-a crescut corect de-a lungul timpului proprii copii, nu inseamna ca orice mama poate fi bona pentru copilul unei alte familii. Trebuie sa existe o pregatire speciala in acest domeniu, adica o bona avizata va avea un certificat cum ca a urmat niste cursuri speciale de baby sitter unde a invatat cate ceva despre pedagogia si psihologia copilului mic, are cunostinte privind nutritia micutilor, detine cunostinte privind acordarea primului ajutor in caz de accident la copil.

Mai mult o bona profesionista nu va avea cazier juridic, va avea certificat cum ca este in deplinatatea facultatilor mentale si fizice si, in plus, va trebui sa fie vesela, comunicativa si, mai ales sa se plieze pe necesitatile familiei. Copiii, in principiu, au aceleasi nevoi cat sunt mici, dar exigentele difera de la o familie la alta. De aceea vorbim despre o compatibilitate care trebuie sa existe intre bona si familia copiilor, compatibilitate care se stabileste dupa primele intalniri cu familia copilului si micutul insusi.”

La noi, desi profesia de bona se afla in nomenclatorul de meserii, nu este inca reglementata clar de catre o lege. Exista un proiect de lege a bonelor inca din 2009, proiectul a trecut de Senat, dar pare sa se fi impotmolit in Camera Deputatilor. Pana la finalizarea si intrarea in vigoare a acestei legi, regula de baza ramane apelarea la bonele cu experienta in domeniu, dar deschise la nou si flexibile in relatia cu parintii micutilor si nevoile acestora.

Alice-Claudia Gherman