Romania in eternitate
Nationalismul nu e numai marea iubire pentru mortii si pamantul nostru, ci mai ale setea de eternitate a Romaniei. Nu iubesti numai tot ce-a fost al stramosilor tai si ce este inca al tau, ci vrei ca acest tot sa fie in eternitate, sa ramana peste si dincolo de istorie. Iti iubesti tara si neamul pentru ca stii ca numai asa vei putea ramane si tu, aici, in istorie, legat si pastrat de pamant. Eternitatea pe care insul si-o inchipuie, o cucereste sau o cerseste singur, este o cu totul alta problema decat aceasta eternitate colectiva, a neamului intreg.
Cred ca in orice fel de nationalism traieste, mai mult sau mai putin manifest, aceasta iubire pentru eternitatea neamului. Si mi se pare ca nu exista decat un singur fel de a-ti sluji neamul si tara – de a lupta, pe orice cale, pentru eternitatea lor. Lupta pe care fiecare o intelege dupa firea si iubirea lui. Dar numai stea eternitatii poate sa transfigure acest sentiment si aceasta lupta. Numai prezenta eternitatii poate depasi politica. Toate actiunile noastre pe acest pamant ar deveni meschine si desarte daca nu ar fi intuitia eternitatii care sa lea o alta valoare si o alta tarie. Cei mai glorioşi nationalisti nu sunt eroii, nici sefii politici, care nu fac decat sa conduca destinele istorice ale neamului lor. Cei mai gloriosi nationalisti sunt creatorii care cuceresc de-a dreptul eternitatea. Exista o sete de eternitate in fiecare om, sete pentru neamul si tara lui. (fragment de Mircea Eliade, 1935)
