Aleksandrina Mihaylova. Lova. De la love, iubire. A îndrăzni să fii romantic, să vezi inimioare în fața ochilor, să fii nonconformist, să nu-ți pese prea tare dacă greșești sau reușești, să vezi lumea prin filtre colorate și să lași lumea să fie așa cum e.
Mamă, antreprenoare, designer de haine
Aleksandrina e o femeie modernă. E doar un fel de a spune. E o femeie dinamică și are succes. Un alt fel de clișeu. E mamă de trei băieți, soție, femeie de afaceri. Ambasadoare a sustenabilității, antreprenoare, designer de interior, de modă, șefă, colegă și multe altele. Un fel de etichete pe care le folosim ca să încadrăm o persoană într-o categorie.
Fetița cu pantofi diferiți
Dar ce definește cu adevărat un om?
Care e povestea din spatele imaginii? Cum e acea Aleksandrina care visează și creează, care încă de mică desena, combina haine și purta pantofi diferiți? Care stârnea admirație sau dimpotrivă? Care își scandaliza cunoscuții îmbrăcându-se cum nu se cuvenea? Sfidând regulile, amestecând și întrețesând în imaginea convențională a anilor aceia bucăți de material, accesorii, culori, adăgând contraste și asumându-și cu curaj o altă imagine, diferită de ceea ce mama și tata așteptau de la ea. Și totuși, nu știa că va ajunge cândva, azi, să deseneze, să croiască, să imagineze haine ca acelea din copilărie. N-a făcut nimic pentru asta.
I-a ascultat pe părinți, pictori și ei, care știau cât de grea e viața artistului. Și care au imaginat pentru mica Aleksandrina o viață diferită. Va merge la facultate la București, va studia economia și va schimba lumea. Și așa a și fost.
Doar că apoi ceva , un imbold a împins-o și spre un alt drum. L-a apucat ca un copil, cu bucurie, descoperindu-se și creând noi imagini și haine. Nu infantil, ci cu responsabilitate. Un sinonim pentru sustenabilitate. În care crede. Și de aceea poate nu aruncă nimic, folosește fiecare bucățică pentru o altă manșetă sau pentru o simplă batistă. Dă viață materialelor. Am putea să ne inspirăm și noi de la Aleksandrina.
Să nu mai aruncăm hainele, să le recombinăm, să le adăugăm, să le reinterpretăm și în procesul ăsta, undeva, să ne dăm și nouă voie să ne vedem altfel, să ne re-imaginăm. Cu un pic de love, lova…de la Mihaylova.
Text: Mihaela Moldoveanu
